VERSURI... RIME

VIS DE VARA

Vorbeai cu greierii din fîn

şi ascultai ploaia

ce picura pe streaşina casei.

Şi se făcea că roieşte cu fluturi

şi cu petale de flori.

Se făcea că pisici gri

ţi se cuibăreu alături

şi-n depărtare,

peste dealuri,

sunau viori.

Dar nu era decît ploaia

care picura.

B

VARA

E vară!

Stai întins

la marginea unui lan de porumb.

E atât de cald

că sudoarea

îţi curge pe frunte.

Totul e negricios;

şi copacii

parcă sunt în flăcări,

iar râul curge

ca o lavă topită.

Aştepţi, ceva,

nemişcat şi atent.

Aştepţi.

Dar în vara asta…

se pare că nu se întîmplă nimic.

B

ARTA

În tine lumea curge
şi se pierde.
Lucrurile se topesc
şi culorile se amestecă.
Fericirea picură
şi durerea zguduie.
Iar oamenii
străbat viaţa de mînă
tăcuţi şi sfioşi,
cu dragostea ascunsă în suflete.
Iar cînd totul creşte în tine,
atît de mult
încît nu mai poate încape
într-o singură fiinţă,
universul se transformă…
în artă.

B

RENUNTARE

O doamnă cu-n buchet de bucle
ca vişinele putrzite-n toamnă

şi ochiii – verzi seminţe,

trecea mereu

prin grădina mea

cu un coş cu păpădii

în braţe.
O priveam aşezat pe o bancă,

iar ea îmi zîmbea.

Dar dintr-o zi

n-a mai trecut; şi de atunci,

port mereu în gînd

zîmbetul din grădină.

Dar cîndva n-am făcut nimic;

cîndva am dat înapoi –

şi port acum pedeapsa renunţării

…care ucide sufletele.

B

DESCURAJARE

Simt uneori ca lumea e atat de grea incat ma copleseste cu apasarea ei. As vrea sa gasesc ceva de care sa ma agat pentru a ma indrepta, dar nu exista nimic care sa ma ajute. Tacerile mele sunt ca o razbunare. Primavara asta parca ma poarta in alte lumi. Imi pare ca cerul e atat de aproape ca nu e nevoie decat sa ma ridic pe varfuri ca sa-l ating.

          Am impresia ca in jurul meu e o ceata ce ma impiedica sa inaintez si imi scurteaza privirea. Totul mi se pare fara rost. Ca un om ce si-a pierdut vederea imi amintesc prin ceata cum arata soarele, ce culoare are cerul, cum e iarba si vantul; am uitat cum sunt, ce ma defineste. Simt totul fara sa vad. Mi-e sufletul greu de neincrederea adunata de-atata timp. Am obosit. Imi chem gandurile cu greu, caci in mine e un gol mare, mare de tot, cat o viata. Nu pot sa fug de nimic, fiindca urasc lasitatea, nu pot sa vorbesc cu nimeni, fiindca nu am incredere.

 M-am saturat de uniformitate, de monotonie, de perfidie si nepasare!
Vreau sa traiesc cu adevarat!

PRIMĂVARA

 Când a venit primăvara

şi-a înviorat pământul,

era atâta viaţă în jur, că,

pentru o clipă,

mi s-a făcut frică,

ca nu cumva

casele şi caruselele din parc

să înceapă şi ele,

să respire.

   

B

PERCEPTIE

                    

Soarele e…

o herghelie de cai albi

ce se adapă-n mare.

  

Oamnenii sînt…

flori galbene de soare ce răsar

şi apun într-o singură zi.

  

Viaţa e…

o clipă de jazz

într-o seară de tăcere.

Iar eu…

  o prințesă

uitată într-o sală de bal.

Ştiu că nu e aşa dar…

e mai frumos să ştiu că e.

 

 B

MAMA 

Îţi cuprind în palme

mîinile frămîntate, mamă;

şi aş vrea,

să-ţi transform lacrimile

în boabe de sticlă colorată.

                     

Ochiul drept

îţi tremură, mamă,

în adîncimea unei clipe stinse,

şi aş vrea să-ţi mîngîi părul

dar, mîna mi se opreşte

la mijlocul drumului ei.

     

B

TU

 Trec…

pe poteci întortochiate,

mă pierd…

în labirintul de vise.

Nu-mi găsesc calea;

nu-mi găsesc gîndul.

Fug în neştire

prin întuneric.

Dar la capătul nopţii…

am să te găsesc

aşteptîndu-mă…

să-mi arăţi ziua care vine. 

B

LIBERTIN

 Te privesc

şi aş vrea să te-ating:

ca o picătură

de lapte

ce sărută o aripă de floare,

ca o frîntură de soare

îngheţată

pe-o copită de cerb

în luna lui marte,

ca o umbră

din altă lume şi altă noapte.

Te privesc, te ating

şi aş vrea să te ţin;

dar, în dans murdar

îşi ia zborul

spiritul tău libertin.

B

__________________________________________

 REBEL

Şi adult, şi copil,
între două păreri
tu aluneci subtil.
Şi eşti vîntul tăcut-
şi măreţ, şi umil.
Şi te pierd , şi te simt,
într-o singură clipă
agăţată de timp;
nu te-aprob, te-nţeleg

şi nu vreau să te schimb.
Adînci bucurii şi păreri de rău
tu amesteci şi-aduni;
te privesc şi cred, zău,
că raiul şi iadul

sînt în sufletul tău.

Cînd te chem şi te-aştept,

eşti departe deja,

cînd te uit mă deştept,

că în braţe mă strîngi,

şi te iert, şi te cert.

Şi acum şi mereu

tu acelaşi vei fi

şi, la fel vei simţi

timpul scurt sau cel greu

şi, nu poţi ca să şti

de eşti drag ori eşti rău

căci..

eşti rebelul

care aş vrea

să pot să fiu eu.

                    B

PULS

Spune o rugăciune

pentru şopîrla

lipită de asfalt

care n-a mai apucat

primăvara.

Şi pleacă-ţi

privirea tremurată,

să iei în seamă,

cum vîntul spulberă praful

sub trecerea ta.

Ascultă curgerea apelor,

să înţelegi lucrurile

care-au palpat în tine

pentru o clipă

şi, s-au pierdut.

Deci : spune o rugăciune

pentru şopîrla

lipită de asfalt

care n-a mai apucat

primăvara.

B

_______________________________________________________________________

BUNICA MEA

Te văd, cu ochii plecaţi

Umblînd prin curte;

şi te grăbeşti că e tîrziu

şi mai ai lucruri multe.

Cu spatele uşor lăsat

tu lucri la război;

zboară suveica-n mîna ta

pe cînd faci ţoale pentru noi.

  

Cu mîinile împreunate,

şi în genunchi în faţa crucii,

te rogi lui D-zeu din suflet

ca să îţi aibă-n pază pruncii.

Îmi amintesc, cînd eram mică,

cum îmi spuneai poveşti cu zîne;

şi-n grele nopţi adorm tîrziu

ades gîndindu-mă la tine.

Şi cînd plecai, şi cînd veneai,

eram mereu în urma ta;

treceam pe-o uliţă, pe alta –

lumea-mpreună ne vedea.

Să-mi dea un pumn de struguraşi,

săpai un strat la o vecină,

pe alta seara o-mpleteai,

să ne dea lapte pentru cină.

Chiar dacă n-am avut averi

nimic nu ne-a lipsit cu tine;

întotdeauna te-ai luptat

şi ai făcut ce se cuvine.

Aş vrea, să pot să-ţi mulţumesc,

să-ţi mîngîi părul alb să nins,

doar că, pe scena vieţii tale,

       luminile demult s-au stins.      

              

                            B                                            

SECUNDA FATALITATI

Cat ai clipit

omul din dreapta

a trecut in stanga,

soarele a apus,

doua masini s-au ciocnit

la intersectie

si un fruct a căzut

din copacul de langă tine.

Cat ai clipit o data,

o mie de lucruri

s-au schimbat pe pamant,

şi pana ceasului

s-a mai deplasat – ticaind –

o linie.

B

A FI...

Sunt o forma goala

ce-si leapada invelisul mereu,

sa devina pe rand pasare, floare

salbatica ciuta si soare.

Dar sunt ciuta cu copitele tale

si dorinta mea de libertate;

sunt floare cu frunzele mele

si radacinile tale;

sunt soare orange cu rosul eului meu

si galbenul eului tău.

Singura n-as putea fi nimic,

chiar de –as fi om ;

caci, as fi omul gol

iar tu fericirea ce mă umple.

 

B

 ... DREPTATE 

Am mintit acum;

asa cum as minti 

cand as putea salva un univers.

Am mintit acum;

asa cum as minti

cand as putea salva o brandusa

sau o urma de zambet.

Am mintit acum;

deci…

dati-mi pedeapsa pe care o merit.

B

...VISELE se implinesc!

Iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine… pentru clipele cand m-ai incurajat, m-ai tinut in brate, m-ai alintat si m-ai iubit…… pentru ca te-ai conturat ca primavara mea, ai fost vara si toamna mea…. iar in final ai luat forma unei ierni ce m-a adus catre culmi…

Daca nu esti te simt, daca nu apari te doresc….. si acum ma gandesc mult si frumos la tine….Gandurile mele i-au forma realitatii, deoarece TU le dai valoare si sens…. si e suficient sa-mi las gandul sa zboare spre tine… si te simt….STII, NU? …

Din momentul in care te-am gasit am simtit ca nu va fi doar un vis….. si nu am gresit…. gandurile tale m-au chemat iar vocea ta m-a adus la tine….. Am trait stari de beatitudine cu tine….. iar in bratele tale am capatat valoare.. …. si pentru asta iti multumesc…

TU ai fost cel care mi-a alinat durerea si zambetul……… si pentru sufletul meu…. ai insemnat totul, viata, mangaiere, sperante…

Te-am descoperit o fiinta deosebita, un om cu un suflet cald…. care a ajuns la curcubeul meu, dulcele care mi-a daruit pasiune si sperante……. mi-a daruit minute si senzatia ca visele se implinesc…

______________________________________

 AMINTIRI

           Timpul zboara, purtat de frunze si vant, voind parca sa  stearga tot ce-i urat si rece in fuiorul de amintiri; soarele si-a pus straie de arama, iar cerul sticleste senin luminand pamantul stralucitor de aur; intre toate, imaginea ta ramane nestearsa in ochii mei, vrajindu-ma la nesfarsit si pentru totdeauna cu farmecul frumusetii.

          Am asezat fotografia ta intre cartile mele ca sa te pot privi oricand: cand mi-e greu, cand mi-e bine, cand amintirile imi umplu gandurile. Mi-e dor de tine ca nimanui…! ca unui drumet de drumul lui, ca unei pasari inchisa intr-o colivie, de libertate. As vrea sa fiu langa tine, sa stau cu tine, sa ma umplu de tine, inger curat si pur atat de drag inimii mele!

          Cat de minunate sunt clipele pe care le traim impreuna?! Prezenta si sufletul tau au pentru mine o semnificatie deosebita, dandu-mi alt sens vietii. As vrea sa traim intr-o lume de vis in care greselile nu conteaza, iar cei la care tinem nu mor…!

______________________________________

E cineva FERICIT... aici?

E cineva fericit…

aici?

Întreb, apoi aştept răspunsuri-

chiar şi răspunsuri imprecise

şi,caut zgomotele-atent

a unei vieţi aici închise.

Dar parcă nu este nimic;

din gol în gol eu mă strecor

şi nu ştiu dac-acuma este

trecut, prezent sau viitor.

Am venit acasă;

N-am fost demult

şi-aş vrea să-ntreb:

E cineva fericit…

aici?

Însă din golul cel întins

ecoul se întoarse stins:

E cineva fericit…

aici?

 

B

 ______________________________________

... PIERDUT printre mii de SUFLETE pierdute

E SUFLETUL TĂU

 

E sufletul tău

o rază de soare

odihnită pe o bucată de lut;

e lumină oarbă

rătăcită în văi întunecate.

E sufletul tău un fragment

scris cu albastru

pe o tablă neagră.

E fericirea,

ce-mi pulsează în palmă

şi plăcerea

ce mi se scurge printre degete.

E sufletul tău

căldura ce mă-nconjoară;

şi muzica ce-mi arată viaţa,

pe care vreau s-o trăiesc.

E sufletul tău!

Trebuie să-l ghicesc din lucruri,

pierdut printre mii de suflete pierdute.

Trebuie să-l caut,

trebuie să-l găsesc;

pentru a-mi găsi liniştea,

pentru a-mi găsi drumul,

pentru a mă găsi.

  

B

... ai OBOSIT, dar alergi mai DEPARTE

FUGAR

  

Alergi!

Ai inima

scrijelită cu lama

şi oasele

rupte de mers.

Alergi!

dar nu mai şti

de cînd

şi ai uitat

pînă unde.

Eşti fugarul

ce nu mai ştie

şi nu mai poate

să se oprească.

Nu mai şti

de ce fugi;

ai obosit,

dar alergi mai departe.

Alergi!

căci fuga a rămas

singurul lucru

ce ţi-l mai aduci aminte.

B

... in DANSUL perechii de CAI

Se uită, băiatul ce cîntă din nai,

la dansul perechii de cai.

Ei coamele-şi poartă pe spate

ca spuma cafelei cu lapte.

Sălbatic în trap se rotesc

şi pămîntul sub ei bătucesc.

Se uită, băiatul ce cîntă din nai,

la dansul perechii de cai.

Îşi saltă spre norii cei mari

picioarele fine, copitele tari.

Ei zburdă o clipă prin aer şi-apoi…

cad mari şi grei înapoi.

Se uită, băiatul ce cîntă din nai,

la dansul perechii de cai;

şi-un sunet de nai din inima lui

îl picură-n inima calului.

B

... GLOBUL ratacit in LUME 

GLOBUL LUMII

 

Fructe coapte de pădure

se rostogolesc în iarba - dulce verdele lichior;

ce, din vîrful unui deal,

curge-acuma-ncetişor.

Dintr-un ochi pustiu de apă

un izvor îşi face cale;

printre pietre ,se revarsă,

cu scump sunet de cristale.

Iar florile mărunte de pe dîmb

sînt mici mărgele-albastre

presărate peste cîmp.

Copacii - stîlpi înalţi cuprinşi de ger -

şi-ntind crengile către cer

să se roage.

Iar soarele - noian de păcate -

îi dezmiardă.

Fructe, iarbă, rîu, copaci şi soare

se-amestecă-ntr-un glob de sticlă mare.

O fetiţă cu cosiţe blonde

se-apleacă şi-l vede

- uimită -

găseşte globul rătăcit în lume

şi-l ridică…

să se joace.

 B

 ______________________________________

... fă-mă nemuritor!

RUGĂCIUNE

Apa înseamnă

linişte şi melancolie.

Apa înseamnă

dragoste şi tandreţe.

Apa înseamnă

nemărginire şi nemurire.

Apa e Raiul meu

cîntat în muzică de nai.

Fă-mi Doamne

sufletul din apă

şi fă-mă nemuritor!

B

 ______________________________________

SFIRSITUL INOCENTEI

A trecut vremea 

cand ne jucam de-a regii,

cand ne jucam

“sotron” printre stele,

si-n apele reci

tinute in poale de munti

ne-mbaiam.

 Acum,

strangem intre pleoapele-nchise

durerea

caci vremea regilor a trecut,

noi trbuie sa plecam,

si orice plecare

inseamna

un fel de moarte.

B

_____________________________________________________

E noapte tarziu... si COLINZI

Colinzi!

Treci prin troiene de zăpadă,

căciula-ţi cade pe urechi,

cizmele-ţi mari mai că le pierzi

şi te gîndeşti la lucruri vechi.

Fulgi cad acum pe mîndra casă

şi peste dealul din vecini,

dar, casa ţi-e încă departe,

tu vii acum de la străini.

Satul lăsatu-l-ai în urmă,

şi tinerele-n sînul lui

lăsatu-le-ai gîndind la tine,

copil hoinar, al nimănui.

Mai faci, acum, doi paşi prin gheaţă

şi-ţi strîngi căputul peste tine;

ai băut vin, ai mîncat turte,

în seara asta ţi-a mers bine.

Colinzi!

Ajuns-ai sus la casa ta.

Cum satu-n noapte licărind

ţi se aşterne la picioare

te uiţi la el, acum, cu jind.

Dar rămîi sus – acum,… mereu –

c-aceasta este viaţa ta,

şi-aicea este locul tău,

c-aici eşti rob şi D-zeu.

Colinzi…

e noapte tîrziu…

şi colinzi.

B

_____________________________________