VIS DE VARA
Vorbeai cu greierii din fîn
În tine lumea curge
şi se pierde.
Lucrurile se topesc
şi culorile se amestecă.
Fericirea picură
şi durerea zguduie.
Iar oamenii
străbat viaţa de mînă
tăcuţi şi sfioşi,
cu dragostea ascunsă în suflete.
Iar cînd totul creşte în tine,
atît de mult
încît nu mai poate încape
într-o singură fiinţă,
universul se transformă…
în artă.
B
RENUNTARE
Vorbeai cu greierii din fîn
şi ascultai ploaia
ce picura pe streaşina
casei.
Şi se făcea că roieşte
cu fluturi
şi cu petale de flori.
Se făcea că pisici gri
ţi se cuibăreu alături
şi-n depărtare,
peste dealuri,
sunau viori.
Dar nu era decît ploaia
care picura.
B
VARA
E vară!
Stai întins
la marginea unui lan de
porumb.
E atât de cald
că sudoarea
îţi curge pe frunte.
Totul e negricios;
şi copacii
parcă sunt în flăcări,
iar râul curge
ca o lavă topită.
Aştepţi, ceva,
nemişcat şi atent.
Aştepţi.
Dar în vara asta…
se pare că nu se
întîmplă nimic.
B
ARTA
În tine lumea curge
şi se pierde.
Lucrurile se topesc
şi culorile se amestecă.
Fericirea picură
şi durerea zguduie.
Iar oamenii
străbat viaţa de mînă
tăcuţi şi sfioşi,
cu dragostea ascunsă în suflete.
Iar cînd totul creşte în tine,
atît de mult
încît nu mai poate încape
într-o singură fiinţă,
universul se transformă…
în artă.
B
O doamnă cu-n buchet de
bucle
ca vişinele putrzite-n toamnă
ca vişinele putrzite-n toamnă
şi ochiii – verzi
seminţe,
trecea mereu
prin grădina mea
cu un coş cu păpădii
în braţe.
O priveam aşezat pe o bancă,
O priveam aşezat pe o bancă,
iar ea îmi zîmbea.
Dar dintr-o zi
n-a mai trecut; şi de
atunci,
port mereu în gînd
zîmbetul din grădină.
Dar cîndva n-am făcut
nimic;
cîndva am dat înapoi –
şi port acum pedeapsa
renunţării
…care ucide sufletele.
B
Simt
uneori ca lumea e atat de grea incat ma copleseste cu apasarea ei. As vrea sa
gasesc ceva de care sa ma agat pentru a ma indrepta, dar nu exista nimic care
sa ma ajute. Tacerile mele sunt ca o razbunare. Primavara asta parca ma poarta
in alte lumi. Imi pare ca cerul e atat de aproape ca nu e nevoie decat sa ma
ridic pe varfuri ca sa-l ating.
Am impresia
ca in jurul meu e o ceata ce ma impiedica sa inaintez si imi scurteaza
privirea. Totul mi se pare fara rost. Ca un om ce si-a pierdut vederea imi
amintesc prin ceata cum arata soarele, ce culoare are cerul, cum e iarba si
vantul; am uitat cum sunt, ce ma defineste. Simt totul fara sa vad. Mi-e
sufletul greu de neincrederea adunata de-atata timp. Am obosit. Imi chem
gandurile cu greu, caci in mine e un gol mare, mare de tot, cat o viata. Nu pot
sa fug de nimic, fiindca urasc lasitatea, nu pot sa vorbesc cu nimeni, fiindca
nu am incredere.
M-am saturat de uniformitate, de monotonie, de
perfidie si nepasare!
Vreau sa traiesc cu adevarat!
Vreau sa traiesc cu adevarat!
PRIMĂVARA
şi-a înviorat pământul,
era atâta viaţă în jur,
că,
pentru o clipă,
mi s-a făcut frică,
ca nu cumva
casele şi caruselele din
parc
să înceapă şi ele,
să respire.
B
PERCEPTIE
Soarele e…
o herghelie de cai albi
ce se adapă-n mare.
Oamnenii sînt…
flori galbene de soare
ce răsar
şi apun într-o singură
zi.
Viaţa e…
o clipă de jazz
într-o seară de tăcere.
Iar eu…
o prințesă
uitată într-o sală de
bal.
Ştiu că nu e aşa dar…
e mai frumos să ştiu că
e.
B
MAMA
Îţi cuprind în palme
mîinile frămîntate,
mamă;
şi aş vrea,
să-ţi transform
lacrimile
în boabe de sticlă
colorată.
Ochiul drept
îţi tremură, mamă,
în adîncimea unei clipe
stinse,
şi aş vrea să-ţi mîngîi
părul
dar, mîna mi se opreşte
la mijlocul drumului ei.
B
TU
pe poteci întortochiate,
mă pierd…
în labirintul de vise.
Nu-mi găsesc calea;
nu-mi găsesc gîndul.
Fug în neştire
prin întuneric.
Dar la capătul nopţii…
am să te găsesc
aşteptîndu-mă…
să-mi arăţi ziua care
vine.
B
LIBERTIN
şi aş vrea să te-ating:
ca o picătură
de lapte
ce sărută o aripă de floare,
ca o frîntură de soare
îngheţată
pe-o copită de cerb
în luna lui marte,
ca o umbră
din altă lume şi altă
noapte.
Te privesc, te ating
şi aş vrea să te ţin;
dar, în dans murdar
îşi ia zborul
spiritul tău libertin.
B
__________________________________________
Şi adult, şi copil,
între două păreri
tu aluneci subtil.
Şi eşti vîntul tăcut-
şi măreţ, şi umil.
Şi te pierd , şi te simt,
într-o singură clipă
agăţată de timp;
nu te-aprob, te-nţeleg
între două păreri
tu aluneci subtil.
Şi eşti vîntul tăcut-
şi măreţ, şi umil.
Şi te pierd , şi te simt,
într-o singură clipă
agăţată de timp;
nu te-aprob, te-nţeleg
şi nu vreau să te
schimb.
Adînci bucurii şi păreri de rău
tu amesteci şi-aduni;
te privesc şi cred, zău,
că raiul şi iadul
Adînci bucurii şi păreri de rău
tu amesteci şi-aduni;
te privesc şi cred, zău,
că raiul şi iadul
sînt în sufletul tău.
Cînd te chem şi
te-aştept,
eşti departe deja,
cînd te uit mă deştept,
că în braţe mă strîngi,
şi te iert, şi te cert.
Şi acum şi mereu
tu acelaşi vei fi
şi, la fel vei simţi
timpul scurt sau cel
greu
şi, nu poţi ca să şti
de eşti drag ori eşti
rău
căci..
eşti rebelul
care aş vrea
să pot să fiu eu.
B
PULS
Spune o rugăciune
pentru şopîrla
lipită de asfalt
care n-a mai apucat
primăvara.
Şi pleacă-ţi
privirea tremurată,
să iei în seamă,
cum vîntul spulberă
praful
sub trecerea ta.
Ascultă curgerea apelor,
să înţelegi lucrurile
care-au palpat în tine
pentru o clipă
şi, s-au pierdut.
Deci : spune o rugăciune
pentru şopîrla
lipită de asfalt
care n-a mai apucat
primăvara.
B
_______________________________________________________________________
BUNICA MEA
Te văd, cu ochii plecaţi
Umblînd prin curte;
şi te grăbeşti că e
tîrziu
şi mai ai lucruri multe.
Cu spatele uşor lăsat
tu lucri la război;
zboară suveica-n mîna ta
pe cînd faci ţoale
pentru noi.
Cu mîinile împreunate,
şi în genunchi în faţa
crucii,
te rogi lui D-zeu din
suflet
ca să îţi aibă-n pază
pruncii.
Îmi amintesc, cînd eram
mică,
cum îmi spuneai poveşti
cu zîne;
şi-n grele nopţi adorm
tîrziu
ades gîndindu-mă la
tine.
Şi cînd plecai, şi cînd
veneai,
eram mereu în urma ta;
treceam pe-o uliţă, pe
alta –
lumea-mpreună ne vedea.
Să-mi dea un pumn de
struguraşi,
săpai un strat la o
vecină,
pe alta seara
o-mpleteai,
să ne dea lapte pentru
cină.
Chiar dacă n-am avut
averi
nimic nu ne-a lipsit cu
tine;
întotdeauna te-ai luptat
şi ai făcut ce se
cuvine.
Aş vrea, să pot să-ţi
mulţumesc,
să-ţi mîngîi părul alb
să nins,
doar că, pe scena vieţii
tale,
luminile demult s-au
stins.
B
SECUNDA FATALITATI
Cat ai clipit
omul din dreapta
a trecut in stanga,
soarele a apus,
doua masini s-au ciocnit
la intersectie
si un fruct a căzut
din copacul de langă
tine.
Cat ai clipit o data,
o mie de lucruri
s-au schimbat pe pamant,
şi pana ceasului
s-a mai deplasat –
ticaind –
o linie.
B
A FI...
Sunt o forma goala
ce-si leapada invelisul mereu,
sa devina pe rand pasare, floare
salbatica ciuta si soare.
Dar sunt ciuta cu copitele tale
si dorinta mea de libertate;
sunt floare cu frunzele mele
si radacinile tale;
sunt soare orange cu rosul eului meu
si galbenul eului tău.
Singura n-as putea fi nimic,
chiar de –as fi om ;
caci, as fi omul gol
iar tu fericirea ce mă umple.
B
... DREPTATE
Am mintit acum;
asa cum as minti
cand as putea salva un
univers.
Am mintit acum;
asa cum as minti
cand as putea salva o
brandusa
sau o urma de zambet.
Am mintit acum;
deci…
dati-mi pedeapsa pe care
o merit.
B
...VISELE se implinesc!
Iti multumesc pentru tot ce ai facut
pentru mine… pentru clipele cand m-ai incurajat, m-ai tinut in brate, m-ai
alintat si m-ai iubit…… pentru ca te-ai conturat ca primavara mea, ai fost vara
si toamna mea…. iar in final ai luat forma unei ierni ce m-a adus catre culmi…
Daca nu esti te simt, daca nu apari
te doresc….. si acum ma gandesc mult si frumos la tine….Gandurile mele i-au
forma realitatii, deoarece TU le dai valoare si sens…. si e suficient sa-mi las
gandul sa zboare spre tine… si te simt….STII, NU? …
Din momentul in care te-am gasit am
simtit ca nu va fi doar un vis….. si nu am gresit…. gandurile tale m-au chemat
iar vocea ta m-a adus la tine….. Am trait stari de beatitudine cu tine….. iar in
bratele tale am capatat valoare.. …. si pentru asta iti multumesc…
TU ai fost cel care mi-a alinat
durerea si zambetul……… si pentru sufletul meu…. ai insemnat totul, viata, mangaiere,
sperante…
Te-am descoperit o fiinta deosebita,
un om cu un suflet cald…. care a ajuns la curcubeul meu, dulcele care mi-a daruit
pasiune si sperante……. mi-a daruit minute si senzatia ca visele se implinesc…
______________________________________
AMINTIRI
Timpul zboara, purtat de frunze si vant, voind parca sa stearga tot ce-i urat si rece in fuiorul de amintiri; soarele si-a pus straie de arama, iar cerul sticleste senin luminand pamantul stralucitor de aur; intre toate, imaginea ta ramane nestearsa in ochii mei, vrajindu-ma la nesfarsit si pentru totdeauna cu farmecul frumusetii.
Am asezat fotografia ta intre cartile mele ca sa te pot privi oricand: cand mi-e greu, cand mi-e bine, cand amintirile imi umplu gandurile. Mi-e dor de tine ca nimanui…! ca unui drumet de drumul lui, ca unei pasari inchisa intr-o colivie, de libertate. As vrea sa fiu langa tine, sa stau cu tine, sa ma umplu de tine, inger curat si pur atat de drag inimii mele!
Cat de minunate sunt clipele pe care le traim impreuna?! Prezenta si sufletul tau au pentru mine o semnificatie deosebita, dandu-mi alt sens vietii. As vrea sa traim intr-o lume de vis in care greselile nu conteaza, iar cei la care tinem nu mor…!
______________________________________
E cineva FERICIT... aici?
E cineva fericit…
aici?
Întreb, apoi aştept răspunsuri-
chiar şi răspunsuri imprecise
şi,caut zgomotele-atent
a unei vieţi aici închise.
Dar parcă nu este nimic;
din gol în gol eu mă strecor
şi nu ştiu dac-acuma este
trecut, prezent sau viitor.
Am venit acasă;
N-am fost demult
şi-aş vrea să-ntreb:
E cineva fericit…
aici?
Însă din golul cel întins
ecoul se întoarse stins:
E cineva fericit…
aici?
B
______________________________________
... PIERDUT printre mii de SUFLETE pierdute
E SUFLETUL TĂU
E sufletul tău
o rază de soare
odihnită pe o bucată de lut;
e lumină oarbă
rătăcită în văi întunecate.
E sufletul tău un fragment
scris cu albastru
pe o tablă neagră.
E fericirea,
ce-mi pulsează în palmă
şi plăcerea
ce mi se scurge printre degete.
E sufletul tău
căldura ce mă-nconjoară;
şi muzica ce-mi arată viaţa,
pe care vreau s-o trăiesc.
E sufletul tău!
Trebuie să-l ghicesc din lucruri,
pierdut printre mii de suflete pierdute.
Trebuie să-l caut,
trebuie să-l găsesc;
pentru a-mi găsi liniştea,
pentru a-mi găsi drumul,
pentru a mă găsi.
B
... ai OBOSIT, dar alergi mai DEPARTE
FUGAR
Alergi!
Ai inima
scrijelită cu lama
şi oasele
rupte de mers.
Alergi!
dar nu mai şti
de cînd
şi ai uitat
pînă unde.
Eşti fugarul
ce nu mai ştie
şi nu mai poate
să se oprească.
Nu mai şti
de ce fugi;
ai obosit,
dar alergi mai departe.
Alergi!
căci fuga a rămas
singurul lucru
ce ţi-l mai aduci aminte.
B
... in DANSUL perechii de CAI
Se uită, băiatul ce cîntă din nai,
la dansul perechii de cai.
Ei coamele-şi poartă pe spate
ca spuma cafelei cu lapte.
Sălbatic în trap se rotesc
şi pămîntul sub ei bătucesc.
Se uită, băiatul ce cîntă din nai,
la dansul perechii de cai.
Îşi saltă spre norii cei mari
picioarele fine, copitele tari.
Ei zburdă o clipă prin aer şi-apoi…
cad mari şi grei înapoi.
Se uită, băiatul ce cîntă din nai,
la dansul perechii de cai;
şi-un sunet de nai din inima lui
îl picură-n inima calului.
B
... GLOBUL ratacit in LUME
GLOBUL LUMII
Fructe coapte de pădure
se rostogolesc în iarba - dulce verdele lichior;
ce, din vîrful unui deal,
curge-acuma-ncetişor.
Dintr-un ochi pustiu de apă
un izvor îşi face cale;
printre pietre ,se revarsă,
cu scump sunet de cristale.
Iar florile mărunte de pe dîmb
sînt mici mărgele-albastre
presărate peste cîmp.
Copacii - stîlpi înalţi cuprinşi de ger -
şi-ntind crengile către cer
să se roage.
Iar soarele - noian de păcate -
îi dezmiardă.
Fructe, iarbă, rîu, copaci şi soare
se-amestecă-ntr-un glob de sticlă mare.
O fetiţă cu cosiţe blonde
se-apleacă şi-l vede
- uimită -
găseşte globul rătăcit în lume
şi-l ridică…
să se joace.
B
______________________________________
... fă-mă nemuritor!
RUGĂCIUNE
Apa înseamnă
linişte şi melancolie.
Apa înseamnă
dragoste şi tandreţe.
Apa înseamnă
nemărginire şi nemurire.
Apa e Raiul meu
cîntat în muzică de nai.
Fă-mi Doamne
sufletul din apă
şi fă-mă nemuritor!
B
______________________________________
SFIRSITUL INOCENTEI
A trecut vremea
cand ne jucam de-a
regii,
cand ne jucam
“sotron” printre stele,
si-n apele reci
tinute in poale de munti
ne-mbaiam.
Acum,
strangem intre
pleoapele-nchise
durerea
caci vremea regilor a
trecut,
noi trbuie sa plecam,
si orice plecare
inseamna
un fel de moarte.
B
_____________________________________________________
E noapte tarziu... si COLINZI
Colinzi!
Treci prin troiene de
zăpadă,
căciula-ţi cade pe
urechi,
cizmele-ţi mari mai că
le pierzi
şi te gîndeşti la
lucruri vechi.
Fulgi cad acum pe mîndra
casă
şi peste dealul din
vecini,
dar, casa ţi-e încă
departe,
tu vii acum de la
străini.
Satul lăsatu-l-ai în
urmă,
şi tinerele-n sînul lui
lăsatu-le-ai gîndind la
tine,
copil hoinar, al
nimănui.
Mai faci, acum, doi paşi
prin gheaţă
şi-ţi strîngi căputul
peste tine;
ai băut vin, ai mîncat
turte,
în seara asta ţi-a mers
bine.
Colinzi!
Ajuns-ai sus la casa ta.
Cum satu-n noapte
licărind
ţi se aşterne la
picioare
te uiţi la el, acum, cu
jind.
Dar rămîi sus – acum,…
mereu –
c-aceasta este viaţa ta,
şi-aicea este locul tău,
c-aici eşti rob şi
D-zeu.
Colinzi…
e noapte tîrziu…
şi colinzi.
B
_____________________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu